Stau şi mă uit cum apune soarele,e magnific peisajul, iar păsările sunt şi ele la fel de magnifice,privesc atent orice mişcare din aripile lor fragile.Zăresc câţiva porumbei  zgribuliţi pe un cablu, zboară în jurul soarelui necontenit ,uite că s-a dus şi apusului de soare, cerul e gol acum ,fără pic de lumină,nori parcă fug şi ei care încotro, vântul adie uşor , parcă incercând să-ţi şoptească ceva la ureche, şi oameni sunt grăbiţi, fug toţi grăbiţi spre casele lor,incercând să fugă de întunericul care coboară peste oraş.În curând se lasă şi frigul ,care ingheaţă totul în calea sa.Acum mă liniştesc ascultând Metallica.Asta e o  zi simplă de Marţi ,în care stau şi mă gândesc la lucruri airurea şi prea banale.